Mamă, fă-mă bun PM, să-mi pun şi eu ordine în viaţă!
Posted on 05. Jan, 2009 by Elena in Diverse
Din categoria Project Management pentru toţi, astăzi: retrospectiva la ce-am făcut de sărbători. Şi pentru a fi un pic mai concretă, iau partea de achiziţionări de cadouri, că nu am scăpat niciunii!
Precis ţi-ai făcut (măcar mental) o listă cu cei dragi şi cu cei la care aveai o “obligaţie”, şi te-ai mai şi gândit în sinea ta să scapi cât mai uşor la buzunar, că deh! vine criza… Se cheamă că ţi-ai cam făcut planul de proiect. După care te-ai mai şi gândit pe cine să bucuri cu ceva inutil şi cum să împarţi ce ai de cumpărat, în funcţie de buget (te-ai apucat serios de treabă, care-va-să-zică!). Te-ai agitat şi de un mic research să vezi pe unde găseşti la preţ mai convenabil ce ai de cumpărat, nu? (mă rog, dacă ai sărit etapa asta, nu pot decât să te felicit!) Şi în sfarşit, te-ai apucat de umblat prin magazine şi achiziţionat diverse atenţii… Până aici, toate bune, dar mai băgai din când în când un ochi pe listă sa vezi cum stai: ce mai ai de cumpărat, pentru cine, până când … comparai bugetul, să nu-ţi scape printre degete. Adică un fel de monitorizare şi control. Şi în urma trasului cu ochiul în liste şi buget, aşa-i că ai mai făcut modificări la lista iniţială? Ţi-ai finalizat cumpărăturile înainte de deadline, că doar nu era să dai cadourile după Crăciun, iar dacă te-ai încadrat în bugetul iniţial (eu mereu îl depăşesc pe ăsta pentru cadouri) şi toată lumea a fost mulţumită cu ce a primit, poţi declara proiectul închis cu succes! Eventual ţine minte până data viitoare care au fost magazinele în care ai găsit ce căutai, şi cine a strâmbat din nas la vederea cadoului…
E drept că managementul de proiect presupune mult mai mult de atât, însă aplicabilitatea noţiunilor de bază are o arie de cuprindere atât de largă, încât pentru cunoscătorii acestor noţiuni e destul de dificil să evite asocierea.
Mă gândesc serios să mai abordez exemple de aplicare a managementului de proiect în banalul cotidian – management de proiect când îţi cumperi maşină, management de proiect la cratiţă (trebuie să am o invitată, că nu pot vorbi din experienţă proprie) sau management de proiect în combaterea vecinilor scandalagii. Sunt deschisă şi la alte idei (mai mult sau mai putin regasite in viata de dupa munca)!
Alte articole:
23 Responses to “Mamă, fă-mă bun PM, să-mi pun şi eu ordine în viaţă!”
Leave a Reply
- Cum definiţi "gata" ?
-
Eu, PMP
- Mamă, fă-mă bun PM, să-mi pun şi eu ordine în viaţă!
-
Project Manager - EA
-
Metodologii - unica regula (2)
-
Mihnea: @PMexpert Perfect de acord..in ordinea procesu...
-
PMexpert: :), toate-s adevarate si toate-s PM-isme ... ar ma...
-
Elena: am trimis raspunsul pe mail...
-
razvy: Intrebare...... dc comentul meu este postat cu ano...
-
George
05. Jan, 2009
Cum ai vedea managementul de proiect intr-o problema de acutualitate: razboiul din Gaza? Ce analiza a “afacerii” ai face pe aceasta tema? Cum ai monitoriza si analiza satisfactia “consumatorilor”?
Elena
05. Jan, 2009
Cred ca in primul rand ar trebui sa constientizam foarte bine cine sunt “detinatorii de interes” in aceasta problema, si apoi sa vedem daca este cu adevarat un proiect, sau face parte dintr-un mai lung sir de operatiuni. Probabil voi scrie cat de curand si pe tema asta. Merci de sugestie!
rafy
06. Jan, 2009
oprirea livrarilor de gaze de catre rusi ne “arde” mai tare decat gaza. aia se bat acolo de cand lumea.
gz for blog
Elena
06. Jan, 2009
merci, Rafy!
Anca
06. Jan, 2009
@rafy: nu stiam sincer ca lumea a aparut in a doua jumatate a secolului trecut…
@Elena: cum vezi managementul de proiect aplicat in viata privata? poti sa planuiesti, executi si finalizezi o relatie de cuplu de exemplu? Sa iti imaginezi un deadline si un buget pentru asta? si ca sa ducem aberatia pana la capat poti sa iti imaginezi si o metoda “agila” corespunzatoare cu numeroasele incertitudini?
Eu cred ca NU. Si oricat de mult ne-am iubi carierele si oricat de mult ceea ce facem ca profesionisti are impact asupra modului nostru de a gandi cred sincer ca trebuie sa ne desprindem (sau macar sa incercam) de aceste structuri in viata noastra de zi cu zi. Altfel s-ar putea sa ajungem sa ne limitam la haina stramta a “meseriei” noastre si sa nu mai fim capabili sa percepem viata si trairile si din alta perspectiva (si ar fi pacat). E cu atat mai riscant atunci cand “meseria” este foarte strans legata de aprecierea materiala a lumii. Dar e si asta un mod de viata destul de frecvent in societatea moderna.
Elena
06. Jan, 2009
Nu sustine nimeni obligativitatea impunerii un sablon in tot ceea ce in seamna viata privata, insa sustin ideea aplicarii unor notiuni care pana la urma nu fac decat sa inlesneasca acea capacitate a fiecaruia dintre noi de a fi cumva organizat. Sunt de acord ca o relatie de cuplu nu are absolut nicio legatura cu managementul de proiect – nu poti aplica orice metoda in orice situatie, si nu asta era ideea de la baza articolului.
Ioana
06. Jan, 2009
@anca
project managementul este de fapt organizare. Articolul Elenei ne demonstreaza ca aplicam zilnic la un nivel basic aceasta ‘haina stramta a meseriei’. Si din cate vad …in articol nu zice nimic de viata de cuplu …sau cum sa ne organizam sentimentele. Vorbea strict de actiuni pe care oricum trebuie sa le coordonam pentru a ne atinge scopurile …fie ele personale sau profesionale.
Anca
06. Jan, 2009
1. Nici nu ai avea cum sa sustii “obligativitatea”
) acestui “sablon”.
2. Logic vorbind – “capacitatea” de a fi organizat nu poate fi inlesnita de cunoasterea unor notiuni.
3. Exemplul era in mod voit amplificat – aberant pentru a sublinia cat de riscanta este persistarea in “ideea de la baza articolului” (care rezulta clar din titlu) si venea din perspectiva unui om care nu ar planui niciodata cumpararea cadourilor (nu din lipsa de organizare ci din cauza faptului ca pentru mine cumpararea cadourilor celor dragi este mult prea legata de sufletul meu si de viata mea privata incat ideea de a planifica, supraveghea bugetul sau orice altceva de genul asta este de neconceput!)
4. Sunt sigura ca ai prins ideea centrala a comentariului…succes!
Elena
06. Jan, 2009
desigur, multumesc, succes si tie!
Anca
06. Jan, 2009
@Ioana
De acord cu prima parte.
“Articolul Elenei ne demonstreaza ca aplicam zilnic” – as indrazni sa spun ca aplica ea zilnic…
“Si din cate vad …in articol nu zice nimic de viata de cuplu” asa e! imi pare rau, ai dreptate, eu m-am gandit la asta pentru ca mi-am imaginat ca pe acelasi “principiu” s-au cumparat cadouri si partenerului de cuplu (scuze inca o data).
“Vorbea strict de actiuni pe care oricum trebuie sa le coordonam pentru a ne atinge scopurile …fie ele personale sau profesionale” – aici m-ai pierdut prin “personale” tind sa inteleg ca te referi si la viata privata (cam exact ce sesizasem si eu si mi s-a parut riscant din motivele expuse pentru care nu am vazut niciun contraargument).
Subliniez inca o data ca mi se pare deosebit de riscant sa te limitezi la a vedea lumea/viata ca pe un “proiect” ce trebuie organizat.
Ioana
06. Jan, 2009
Personal inseamna: sa invat sa schiez, sa imi iau licenta, sa ajung in Argentina…etc.Oare aceste lucruri personale nu trebuie organizate? Sa ne asteptam sa pice din cer?
Ideea de baza din articol este ca …oricat ne ferim, la un nivel basic ne organizam si ne traim viata in mici proiecte.
Nu zic ca nu putem trai si haotic. It’s a matter of choice pana la urma.
Elena
06. Jan, 2009
anca, nu vine nimeni cu niciun contraargument din simplul motiv ca exista un acord. Acela prin care deja am subscris la ideea ca in chestiunile de suflet nu poate exista planificare. Articolul nu atinge nicidecum astfel de subiecte, rezumandu-se la organizarea unor activitati care nu tin totusi, nici de profesional. Ma bucur ca s-a abordat si problema incompatibilitatii intre planificare si emotional.
Anca
06. Jan, 2009
Sa inteleg ca avem un acord si pe nuanta pe care am incercat sa o introduc referitoare la riscul ca o gandire orientata spre planificare/organizare poate finalmente sa duca (cel putin inconstient) la o abordare “organizata” si in viata privata?
Elena
06. Jan, 2009
Depinde ce intelegem prin “viata privata” – daca luam doar partea emotionala, am comentat deja ca pe zona respectiva “nu poate exista planificare” – ar fi o contradictie cu natura umana. Ce e emotional nu are la baza o gandire logica (parerea mea) si este mai mereu subiectiv, prin urmare aproape imposibil de “organizat”. Daca insa ne referim la acele activitati personale care nu tin de emotional (vezi exemplele Ioanei), nu vad de ce ar deveni o problema. Discutia in mod evident se invarte in jurul nuantelor si ar putea continua la nesfarsit, consider insa ca fiecare persoana ar trebui sa posede abilitatea de a sti pana la ce limita se poate intrepatrunde viata profesionala cu cea personala. Prin urmare sta in puterea fiecaruia de a nu planifica si organiza nici mai mult, nici mai putin decat este cazul. Pentru confortul personal al fiecaruia.
George
06. Jan, 2009
@Anca si @ Elena
Seara buna.
Nu vad de ce n-ar exista si in viata sentimentala o planificare/organizare? Oare cand ti-ai vazut pentru prima data partenerul actual nu ti-ai propus (PLANIFICAT) sa-l cuceresti? Si cand in sfarsit proiectul initial a fost dus la capat, nu ti-ai propus sa-ti faci viata cat mai frumoasa alaturi de persoana iubita? Oare sfera “emotionalului” frizeaza realitatea? Nu mai trebuie sa planifici nimic? Nici macar o cina romantica? Nici macar o lenjerie intima provocatoare? Vreti sa spuneti ca nu v-ati propus/organizat/planificat niciodata nimic din ceea ce tine de “viata privata”? Eu cred ca totul se planifica, oricat de contradictoriu vi s-ar parea cu natura umana, si mai cred ca e riscant sa nu-ti planifici nimic din ceea ce tine de tine si de dorintele tale. Pana la urma, asta ne face diferiti de animale, intr-o oarecare masura mai mica sau mai mare, dupa caz.
Anca
06. Jan, 2009
@Elena – e interesanta abilitatea ta de a evita raspunsul la obiect. Oricum din ce ai scris trag concluzia ca tu consideri ca nu exista riscul de supraplanifica/organiza viata sentimentala (la ea ma refeream) pentru ca pur si simplu nu poate fi planificata. Aici suntem in dezacord…eu consider (exemplul bun e cel cu cadourile care ar putea pica sub incidenta vietii sentimentale in opinia mea) ca exista acest risc daca ne impunem acest mod de a privi viata. Dovada ca multi privesc astfel sta in cele spuse de George.
@George evident discutia nu avea ca scop excluderea totala a planificarii/organizarii ci netransformarea ei intr-un modus vivendi mai ales ca in epoca moderna suferim, spun eu, de prea multa planificare. Oare acea lenjerie intima provocatoare de care iti place sa vorbesti nu se transforma in “sexul de duminica”? oare nu tot mai des auzim ca nu e timpul potrivit sa intram intr-o relatie serioasa, sa ne casatorim, sa facem copii, sa cate si mai cate…oare chiar nu avem destul de multe deadline-uri in viata profesionala incat sa ne mai punem altele si in viata privata/sentimentala? (Si apropo sa iti “propui” nu inseamna sa “iti planifici”). O seara lipisita de planificare va urez!
rafy
07. Jan, 2009
@anca: era o expresie … ma refeream mai de graba la palestinieni si evrei, dar nu e locul aici.
Apropos de postul de fata: am constatat, in decursul contactelor mele cu project managementul, ca si in viata personala si in cea profesionala bun simt-ul este un numitor comun. Stiinta asta a project managementului se bazeaza fix pe bun simt. Si cam atat.
rafy a scris: Inpolitics … 2.0
Anca
07. Jan, 2009
@rafy – nu e intr-adevar locul aici dar e aici: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Israeli-Palestinian_conflict
Cu scuzele de rigoare insist doar pentru ca e o credinta eronata si perpetuata ca acel conflict ar fi din antichitate.
George
07. Jan, 2009
Sunt total de acord cu Rafy.
Olivian BREDA
07. Jan, 2009
Viata personala poate fi condusa cu principii de baza, insa intr-adevar cand intervin emotiile e ceva mai complicat.
Dar tot poti semna contract prenuptial de exemplu. 
Olivian BREDA a scris: Muzica mea preferata
Anca
08. Jan, 2009
@Olivian – poti semna, ma tem insa ca in Romania ar fi nul
Olivian BREDA
09. Feb, 2009
Da, cu semnatura e ceva mai complicat.
Olivian BREDA a scris: 43delucruri – review pentru Jokopo.ro
Radio
31. Jul, 2009
Saraca mama te face ea bun, dar nu-ti pune si in traista !