Comments on: Mamă, fă-mă bun PM, să-mi pun şi eu ordine în viaţă!

By: Radio

Radio — Fri, 31 Jul 2009 16:21:11 +0000

Saraca mama te face ea bun, dar nu-ti pune si in traista !

By: Olivian BREDA

Olivian BREDA — Mon, 09 Feb 2009 21:15:22 +0000

Da, cu semnatura e ceva mai complicat. Olivian BREDA a scris: 43delucruri - review pentru Jokopo.ro

By: Anca

Anca — Thu, 08 Jan 2009 08:57:29 +0000

@Olivian – poti semna, ma tem insa ca in Romania ar fi nul

By: Olivian BREDA

Olivian BREDA — Wed, 07 Jan 2009 19:00:04 +0000

Viata personala poate fi condusa cu principii de baza, insa intr-adevar cand intervin emotiile e ceva mai complicat. Dar tot poti semna contract prenuptial de exemplu.

Olivian BREDA a scris: Muzica mea preferata

By: George

George — Wed, 07 Jan 2009 15:29:24 +0000

Sunt total de acord cu Rafy.

By: Anca

Anca — Wed, 07 Jan 2009 15:06:15 +0000

@rafy – nu e intr-adevar locul aici dar e aici: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Israeli-Palestinian_conflict
Cu scuzele de rigoare insist doar pentru ca e o credinta eronata si perpetuata ca acel conflict ar fi din antichitate.

By: rafy

rafy — Wed, 07 Jan 2009 12:50:23 +0000

@anca: era o expresie ... ma refeream mai de graba la palestinieni si evrei, dar nu e locul aici. Apropos de postul de fata: am constatat, in decursul contactelor mele cu project managementul, ca si in viata personala si in cea profesionala bun simt-ul este un numitor comun. Stiinta asta a project managementului se bazeaza fix pe bun simt. Si cam atat. rafy a scris: Inpolitics … 2.0

By: Anca

Anca — Tue, 06 Jan 2009 18:09:48 +0000

@Elena – e interesanta abilitatea ta de a evita raspunsul la obiect. Oricum din ce ai scris trag concluzia ca tu consideri ca nu exista riscul de supraplanifica/organiza viata sentimentala (la ea ma refeream) pentru ca pur si simplu nu poate fi planificata. Aici suntem in dezacord…eu consider (exemplul bun e cel cu cadourile care ar putea pica sub incidenta vietii sentimentale in opinia mea) ca exista acest risc daca ne impunem acest mod de a privi viata. Dovada ca multi privesc astfel sta in cele spuse de George.

@George evident discutia nu avea ca scop excluderea totala a planificarii/organizarii ci netransformarea ei intr-un modus vivendi mai ales ca in epoca moderna suferim, spun eu, de prea multa planificare. Oare acea lenjerie intima provocatoare de care iti place sa vorbesti nu se transforma in “sexul de duminica”? oare nu tot mai des auzim ca nu e timpul potrivit sa intram intr-o relatie serioasa, sa ne casatorim, sa facem copii, sa cate si mai cate…oare chiar nu avem destul de multe deadline-uri in viata profesionala incat sa ne mai punem altele si in viata privata/sentimentala? (Si apropo sa iti “propui” nu inseamna sa “iti planifici”). O seara lipisita de planificare va urez!

By: George

George — Tue, 06 Jan 2009 17:24:17 +0000

@Anca si @ Elena
Nu vad de ce n-ar exista si in viata sentimentala o planificare/organizare? Oare cand ti-ai vazut pentru prima data partenerul actual nu ti-ai propus (PLANIFICAT) sa-l cuceresti? Si cand in sfarsit proiectul initial a fost dus la capat, nu ti-ai propus sa-ti faci viata cat mai frumoasa alaturi de persoana iubita? Oare sfera “emotionalului” frizeaza realitatea? Nu mai trebuie sa planifici nimic? Nici macar o cina romantica? Nici macar o lenjerie intima provocatoare? Vreti sa spuneti ca nu v-ati propus/organizat/planificat niciodata nimic din ceea ce tine de “viata privata”? Eu cred ca totul se planifica, oricat de contradictoriu vi s-ar parea cu natura umana, si mai cred ca e riscant sa nu-ti planifici nimic din ceea ce tine de tine si de dorintele tale. Pana la urma, asta ne face diferiti de animale, intr-o oarecare masura mai mica sau mai mare, dupa caz. Seara buna.

By: Elena

Elena — Tue, 06 Jan 2009 17:00:46 +0000

Depinde ce intelegem prin “viata privata” – daca luam doar partea emotionala, am comentat deja ca pe zona respectiva “nu poate exista planificare” – ar fi o contradictie cu natura umana. Ce e emotional nu are la baza o gandire logica (parerea mea) si este mai mereu subiectiv, prin urmare aproape imposibil de “organizat”. Daca insa ne referim la acele activitati personale care nu tin de emotional (vezi exemplele Ioanei), nu vad de ce ar deveni o problema. Discutia in mod evident se invarte in jurul nuantelor si ar putea continua la nesfarsit, consider insa ca fiecare persoana ar trebui sa posede abilitatea de a sti pana la ce limita se poate intrepatrunde viata profesionala cu cea personala. Prin urmare sta in puterea fiecaruia de a nu planifica si organiza nici mai mult, nici mai putin decat este cazul. Pentru confortul personal al fiecaruia.