Cum s-a născut ideea unui program de Master în Managementul Proiectelor Internaţionale?

Ideea a apărut în anul 2004, când un număr de profesori din cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din Academia de Studii Economice Bucureşti, care aveau şi experienţă ca profesori în cadrul unor programe de masterat internaţionale, a dorit să ofere pe piaţa serviciilor educaţionale de master un program cu un ridicat conţinut aplicat, care să permită absolvenţilor oricărei facultăţi un bagaj de cunoştinţe necesare pentru a lucra în domeniul dinamic al poiectelor internaţionale. Furnizarea acestui program integral în limba engleză a fost considerată un atu important.

În mediul academic românesc există mai multe programe de Master care tratează Managementul de Proiecte. Prin ce se diferenţiază MPI?

Programul de Master în Managementul Proiectelor Internaţionale este singurul cu acest profil specific organizat în Europa Centrală şi de Est şi cu predare în limba engleză. Participanţii studiază în cadrul unui curriculum integrat, cu accent pe luarea deciziilor financiare implicate de dezvoltarea şi implementarea proiectelor de afaceri internaţionale.

Putem schiţa un profil al studentului MPI?

Participanţii în Programul de Master în Managementul Proiectelor Internaţionale sunt persoane motivate, flexibile, deschise spre nou, dornice să-şi perfecţioneze pregătirea, cu un bun management al timpului şi apte să combine experienţă de afaceri cu aspectele teoretice. În multe cazuri, studenţii programului îşi derulează activitatea în domeniul managementului de proiect, fie în companii româneşti, fie străine prezente pe piaţa românească. De asemenea, în cadrul programului am avut studenţi care erau direct implicaţi în derularea de proiecte internaţionale, fie în mediul privat, fie în cel public.

Din punct de vedere al pregătirii teoretice, există diverse organizaţii renumite care oferă certificate de competenţă în domeniul Managementului de Proiecte recunoscute şi respectate la nivel mondial (PMI, IPMA etc.). MPI este compatibil cu standardele “best practice” pe care aceste organizaţii le dezvoltă, promovează şi urmăresc?

Programul este construit prin combinarea optimă a unor discipline provenind din domeniul economiei, finanţelor, marketingului şi managementului strategic, Programul oferă o experienţă educaţională integrată prin:
- Dezvoltarea aptitudinilor decizionale în domeniul managementului proiectelor de afaceri internaţionale
- Pregătirea participanţilor pentru asumarea unor responsabilităţi manageriale diverse
- Înţelegerea forţelor economice, sociale şi financiare care influenţează planificarea şi luarea deciziilor pentru proiectele de afaceri internaţionale
- Aplicarea cunoştinţelor teoretice în situaţii decizionale reale, inerente operării firmei într-un mediu internaţional tot mai competitiv
- Încurajarea schimbului de idei şi experienţă între participanţi, profesorii programului şi profesionişti din practică de afaceri

Din această perspectivă, curriculum-ul Programului de Master în Managementul Proiectelor Internaţionale satisface standardele promovate de aceste organizaţii.

Pentru că am făcut referire la recunoaştere – care este aria geografică din care provin studenţii, şi care ar fi aria geografică în care diploma MPI este recunoscută?

Diploma MPI este recunoscută, ca toate diplomele oferite de instituţiile româneşti de învăţământ superior acreditate, în spaţiul Uniunii Europene. Aria geografică a studenţilor este, însă, mai extinsă decât cea a Uniunii Europene. Studenţii străini din cadrul programului provin din medii economice şi culturale diferite: Statele Unite, Turcia, Liban, Republica Moldova, Irak, Serbia, Rusia, Albania, Kazahstan.

În cercurile profesionale frecventate de Project Manageri există o continuă dezbatere pe tema aplicabilităţii managementului de proiect în diverse domenii de activitate şi a pregătirii pe care un Manager de Proiect trebuie să o aibă în aria în care îşi desfăşoară activitatea. Sunt păreri care susţin că managementul de proiecte este un domeniu în sine, iar Managerul de Proiect este un profesionist al acestui domeniu, şi păreri care susţin că Managerul de Proiect este un profesionist al ariei de activitate în primul rând. Prin programa MPI, care dintre aceste două direcţii de abordare este susţinută?

După cum afirmăm mai înainte, programul oferă o experienţă educaţională integrată, fiind construit prin combinarea optimă a unor discipline provenind din domeniul economiei, finanţelor, marketingului şi managementului strategic. Plecând de la aceste considerente, se poate spune că programa de studiu din cadrul MPI îndreaptă absolventul către o abordare a managerului de proiect ca profesionist al domeniului, obligat însă să dispună de cunoştinţe solide din toate domeniile de specializare care sunt asociate unei gestiuni performante a proiectelor.

Mai multe detalii despre acest program – cum ar fi programa de cursuri, profesori etc – găsiţi pe site-urile ASE şi MPI.

Am intrebat pe (in ordinea vitezei de raspuns) :

Melania Coman

Melania Coman – Melania are 28 de ani, din care 5 i-a petrecut cu activitati de Project Management. Momentan “pastoreste” proiecte pentru Euroconsultants Corporation – parte a Grupului Euroconsultants, unde a fi Project Manager pe Proiecte Europene (cu finantare din fonduri europene adica), presupune si sa stai cu ochii pe ce fac DLAF, OLAF, PNA, DNA si alte institutii “de rang”. Ne citim reciproc, ea aici, eu pe blogul ei.

*

Anca Popa, PMP -Trebuie sa spunem mai mult? Anca se ocupa momentan de proiectele companiei Sistec-SBsol, este Project Manager de 5 ani (la cei 27 ai ei), si a dat cele mai concise raspunsuri la intrebarile mele.

*

Ioana Nicolaescu

Ioana Nicolaescu – Project Manager pentru Kondiment Service, 26 de ani, 6 ani de management de proiect, a raspuns cel mai greu la intrebari pentru ca fost ziua ei, asa ca ii mai urez un La Multi Ani! Pe Ioana o gasiti si pe twitter, si pe blog (mai rar), si in online, in general.

*

Si întrebarile:

Ce ai întotdeauna cu tine, în poşetă sau pe lângă?

Melania: Cheile… În rest, semăn tare de tot cu Columbo, mie puteţi să îmi spuneţi Project Managerul ameţit…
Anca: Nu-mi plac poşetele aglomerate.
Ioana: Portofelul.

În afară de telefon, ce altceva ţi-ar putea trăda ocupaţia?

Melania: Sincer, pe mine nu mă trădează absolut nimic dintre obiectele pe care le port după mine… Nici măcar telefonul… Cred că ceea ce mă trădează e modul de a vorbi cu oamenii: tot timpul încerc să le rezolv problemele…
Anca: Laptop-ul şi tona de cărţi de specialitate.
Ioana: Laptop-ul în miniatură pe care îl scot pe oriunde există wireless.

Cam cât timp vorbeşti la telefon, pe zi, în “interes de proiect”?

Melania: Cam o jumătate de oră – o oră. Restul timpului îl petrec dând mailuri. Recunosc că vorbitul la telefon e mai eficient.
Anca: M-ai prins! Nu ştiu
Ioana: Din ce în ce mai puţin … si îmi place!

Cât timp petreci efectiv la birou, şi cât în întâlniri de proiect, în medie, pe săptămâna?

Melania: Când nu am proiecte în implementare, ci doar în pregătire (cum e acum), cam tot timpul. Când am proiecte în implementare, aproape tot timpul mi-l petrec la Client (asta dacă biroul e la ei…) .
Anca: în jur de 9-10 ore pe zi şi am în medie cam 2 întâlniri pe proiecte
Ioana: Să spunem cu indulgenţă că în jur de 50 . De ore. 20 % în întâlniri.

Ce sunt orele suplimentare, pentru un Manager de Proiect?

Melania: Ore suplimentare… ore suplimentare? A, vrei să zici alea când ar trebui să faci orice altceva în afară de muncă??? Eu nu prea fac multe ore suplimentare – în general, încerc să fac în aşa fel încât să lucrăm pe cât posibil în continuu. Hey-rupisme facem o dată la nu ştiu cât, iar cât despre ore suplimentare, mai ales când eşti PM, eu zic că nu ar trebui să depăşească 5 ore pe săptămână şi să fie dedicate doar părţii de evaluare a activităţii personale şi a activităţii echipei. Părerea mea e că un PM este eficient dacă are maxim 2-3 proiecte în păstorire. Deja de la 4 încolo, o ia uşor pe câmpii… La vârsta asta, e ok, te mai descurci cu nişte nopţi nedormite, cu una-două anemii… Dar pe termen lung, lucrurile tind s-o ia razna.
Anca: A un eveniment nedorit dar care se manifestă totuşi.
Ioana: Sunt nopţile în care nu dormi pentru că plânge copilul. Nu poţi să dormi pentru că plânge şi vrei să fii lângă el că să îl calmezi “and make it all better again” dar în acelaşi timp ai închide uşa şi ţi-ai pune dopuri în urechi pentru că nu mai este distractiv după prea multe nopţi nedormite.

Cât de des eşti suspectată de prieteni ori familie că ai fi PM şi în afara orelor de lucru, prin comportament?

Melania: Numai când încep să vorbesc.
Anca: Destul de des.
Ioana: Cam rar. Am marele avantaj de a fii complet relaxată în afara biroului. Nu mă interesează cine ce face, prefer să râd şi să glumesc decât să fac organizare şi liste. În plus, există mereu o persoană în jur care va face asta. why bother?

Te-ai simţit vreodată dezavantajată, ca Project Manager, de faptul că eşti femeie?

Melania: Nu, dimpotrivă. Am lucrat doar cu bărbaţi, ceea ce a contat, probabil, foarte mult…
Anca: Nu.
Ioana: Nici într-o cameră cu 5 bărbaţi care ţipau la mine. Ca şi project manager consider un avantaj faptul că sunt femeie pentru că avem calităţi ce ne ajută în comunicarea pe proiect, organizare şi rezolvarea conflictelor.

Te-ai simţit avantajată, ca Project Manager, de faptul că eşti reprezentantă a “sexului frumos”?

Melania: Da, colegii mei mă trimiteau acasă cu două ore înainte să plece ei înşişi. Nu ştiu dacă era faptul că nu voiau să îmi plătească taxi-ul din banii proiectului sau dacă chiar voiau să mă simt… femeie… Oricum, nu plecam decât dacă eram sigură că se descurcă fără mine…
Anca: În lumea IT-ului unde partea tehnică e dominată de bărbaţi, a fi un PM feminin ajută
Ioana: Mda. (si asta spune tot!)

Până la urmă, care e diferenţa între ea-PM şi el-PM?

Melania: Ea urmăreşte cu mult mai multă responsabilitate bugetul şi activităţile / progresul lor, ţinând seama şi de oameni, în acelaşi timp. El… găseşte el o fraieră să se ocupe de toate astea…
Anca: Nu cred că tine de sex ci de educaţie, organizaţie, experienţă anterioară, personalitate.
Ioana: Cam aceleaşi care sunt şi în viaţa de zi cu zi. Există şi excepţii doar că nu le-am prea întâlnit

Echipa de proiect ideală: numai bărbaţi, sau numai femei?

Melania: Pentru mine, numai bărbaţi sau majoritar bărbaţi. Femeile analizează prea mult, bărbaţii sunt capabili să ia decizii mai rapid şi nu răsucesc problema pe toate părţile. Motto-ul meu este “O să traversăm podul ăsta când ajungem la el”. Se apropie mai mult de filozofia unui bărbat decât de a unei femei.
Anca: Mixta.
Ioana: In mod evident un mix intre barbati si femei. E nevoie de ambele tipuri de hormoni pentru a tine o atmosfera echilibrata. La final: echipa de proiect ideala trebuie sa fie formata din profesionişti. Suna pompos?

Crezi ca a fi un bun PM este mai mult rezultatul studiului,  sau te bazezi mai mult pe instinct?

Melania: Pentru partea de tehnic (cum, cat , când, unde), clar studiul. Pentru partea de resurse umane, care e  80% din succesul unui proiect, clar instinctul. Pentru mine,  in general e mai mult aplicarea regulilor si procedurilor din instinct. Iar daca am si un “feeling” bun despre persoanele cu care lucrez, despre Client, despre ceilalţi colaboratori, totul e ok.
Anca: Studiu in primul rand si instinctul din când in când.
Ioana: Exeprienţa ta + experienţa altora + instinct.

Cum te informezi pe teme de Project Management?

Melania: Internet, cartulici, ghidulete şi metodologii scornite de onor Uniunea sau de alţi donori internaţionali cu care lucrăm… Bloguletele prietenelor noastre PM-iţe. Mama şi bunicile + prietenele mele căsătorite şi cu copii,  pentru că ele sunt cele mai tari PM-iţe pe care le cunosc.
Anca: Prin intermediul mailurilor de la PMI, gantthead.com, pmi.ro şi căutând pe google.
Ioana: Online în principiu. Mai greu cu ajunsul pe la conferinţe internaţionale, dar pe cât posibil încerc să le strecor în program.

Old school (adică pixul şi agenda) sau gadget girl (smartphone, laptop…) – cum e mai confortabil? Dar mai eficient?

Melania: Clar old school. În orice oră din zi şi din noapte. Fac curat în hârţoage cam o data pe luna şi arunc ce nu-mi mai trebe… Iar caietele mele de lucru rămân posterităţii…asta dacă nu le arde mama înainte…
Anca: Gadget.
Ioana: Definitely Gadget girl! Sunt dependentă de gadget-uri. Mai confortabil, mai eficient, mai rapid. De ce să scriu un plan pe hârtie şi apoi să îl transcriu într-un e-mail, când îi pot da export dintr-un template?

Care este cel mai important lucru pe care trebuie să îl ştie un PM?

Melania: Să fie anticipativ.
Anca: Spiritul de echipă este cheia succesului.
Ioana: Eficienţa. Asta este scopul Project Managementului. O echipă se poate coordona singură în finalizarea unui proiect. Întrebarea este dacă se pot coordona şi în cel mai eficient mod.

Dacă nu ai fi Project Manager …. ?

Melania: Aş fi profesor (probabil liceu sau unul dintre gradele universitare) şi consultant.
Anca: Aş fi antreprenor
Ioana: Voluntar. Ştiu, ştiu, nu e o profesie dar este “something I would love to do”.

Multumesc inca o data fiecareia dintre cele 3 PMite!